Un top 10 al oraselor din Romania intr-o perspectiva personala

miercuri, 29 decembrie 2010

Scrisoare deschisa adresata Patriarhului Daniel

Prea-Fericirea Voastră, pe data de 30 decembrie 2010 se împlinesc 63 de ani de la așa-zisa abdicare a Regelui Mihai, proclamarea formei de stat republicane și deplina instaurare a sistemului comunist în România. Acest eveniment important din istoria țării a avut nefaste consecințe politice, sociale, economice, morale și juridice. Politice, întrucât sistemul izolaționist al regimului comunist a determinat o gravă înapoiere față de restul lumii civilizate. Sociale, întrucât regimul totalitarist a încălcat toate libertățile fundamentale. Economice, întrucât legile elementare ale pieței relevă că doctrina comunistă este utopică și falimentară. Morale, prin prisma victimelor crimelor comunismului ateu și prin acțiunea sa anticristă. Juridice, prin legalizarea efectelor unui act lovit de nulitate întrucât:
- orice act realizat sub presiunea vreunui șantaj este considerat nul din punct de vedere juridic, iar demisia regelui a fost șantajată cu executarea a peste 1000 de studenți anticomuniști,
- nu a fost consultată populația în legătură cu schimbarea formei de stat,
- legiferarea abdicării regelui și proclamării republicii (reprezentată de Legea 363) nu a întrunit în Parlament nici măcar cvorumul de ședință.


De asemenea, din punct de vedere mistic, în fața Divinității, Majestetea Sa Mihai I a fost uns și binecuvântat de către Biserică în calitate de Rege al României, iar acest act reprezintă un legământ sacru care a fost desființat de teroarea ocupației bolșevice.

Așadar, la 30 decembrie 1947, comuniștii au rupt un legământ consfințit de către Biserică și prin urmare, în spiritul adevărului și dreptății, solicităm Prea-Fericirii Voastre condamnarea publică a acestui moment printr-o decizie a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Biserica are datoria sfântă să lupte pentru biruința adevărului, dreptății și binelui în lupta cu minciuna, nedreptatea și răul.

Cu speranța unui răspuns favorabil, Vă asigurăm de întreaga noastră considerație și Vă urăm un An Nou binecuvântat.

joi, 23 decembrie 2010

Urare de Craciun



Dupa 21 de ani

Au trecut 21 de ani de la evenimentele din decembrie 1989. 21 de ani de bucurii, speranțe și dezamăgiri. Căderea regimului comunist a fost o necesitate determinată economic, politic, social și moral. Economic, întrucât legile elementare ale pieței relevă că această doctrină este utopică și falimentară. Politic, întrucât sistemul său izolaționist a determinat o gravă înapoiere față de restul lumii civilizate. Social, întrucât acest regim totalitarist a încălcat toate libertățile fundamentale. Moral, întrucât acest sistem a fost instituit ilegal, prin furt și teroare, prin prisma victimelor sale și prin acțiunea sa anticristă.

Ultima neșansă istorică a românilor a fost să cunoască atât criza comunismului, cât și cea a capitalismului. Astfel, în contextul înmulțirii amintirilor nostalgice față de unele aspecte pozitive ale acelui timp, se uită esențialul – caracterul său criminal. Românii nu trebuie să confunde sistemele politice cu reprezentanții acestora. Faptul că după 1989 a apărut, în special din eșaloanele secundare ale PCR o nouă clasă politică lacomă și incompetentă – nu diminuează cu nimic avantajele sistemelor democratice din alte societăți conduse responsabil, spre a căror bunăstare tindem.

Cele mai mari regrete în legătură cu această perioadă sunt că românii încă nu au înțeles democrația și importanța libertății. Acum 21 de ani, într-o Revoluție despre care nu cunoaștem adevărul, s-a murit pentru libertate, demnitate și democrație, nu pentru îmbogățirea ulterioară a unor profitori. Deși valorile Revoluției au fost întinate, martirajul semenilor noștri nu va fi uitat niciodată. Ei sunt eroii noștri și trebuie să se bucure de rugăciunile, recunoștința și neuitarea întregului neam.

O echipă de bronz cu un suflet de aur

Ce-ar mai fi de spus despre parcursul României la recentul încheiat Campionat European de handbal feminin? Deși e mereu loc de mai bine, o medalie de bronz vorbește întotdeauna de la sine. Indiferent ce s-ar spune, avem o mare performanță pe care trebuie să o salutăm la justa ei valoare.

Probabil că acest succes nu i-a impresionat prea mult pe iubitorii sportului românesc. Cu toții suntem familiarizați cu faptul că avem o generație de fete de valoare, capabile să dea de pământ cu toți adversarii în meciurile amicale, însă să clacheze inexplicabil în cadrul competițiilor de anvergură.

Adevărul este că, într-un sport românesc aflat într-un evident și constant regres, echipa feminină de handbal a rămas ultima echipă de la care putem avea pretenții, a cărei participare la orice turneu este mereu asociată cu speranța obținerii unor medalii. Spun regres al sportului românesc întrucât, nu foarte demult, sportivii români erau în topul multor concursuri internaționale. Astfel, în 1984, la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, România finaliza competiția pe locul 2 după numărul de medalii, iar în 1986 Steaua câștiga cea mai importantă competiție fotbalistică europeană. Unde sunt acele vremuri, vor reveni vreodată? Dată fiind actuala stare a țării imi permit să fiu rezervat. Sămânța speranței este întruchipată de handbalul feminin.

Pe nedrept infinit mai puțin plătite decât îmbuibații din fotbal – a căror mediatizare excesivă este direct proporțională cu lipsa oricăror performanțe notabile la nivel internațional, aceste fete rămân una dintre puținele bucurii primite de români cu prilejul Sărbătorilor care bat la ușă. Vă mulțumim fetelor, sunteți o echipă de bronz cu un suflet de aur.

Democratie sau demonocratie?

Petre Ţuţea, parafrazându-i pe unii filosofi antici greci, afirma că democraţia reprezintă uneori triumful cantităţii asupra calităţii. Sistemul democratic funcţionează în parametrii corespunzători doar în contextul existenţei unei societăţi educate politic şi caracterizate de responsabilitate socială, spirit civic.

Atâta timp cât la noi voturile sunt cumpărate printr-o formă sau alta şi există o majoritate ignorantă, dezinformată, uşor de manipulat, filtrarea oamenilor politici valoroşi este deficitară. Iar fără conducători valoroşi, întreaga societate este supusă regresului. Cultura determină libertatea, spunea Goethe. O comunitate liberă şi informată este o comunitate puternică. În cadrul societăţilor apusene, acest deziderat este urmărit de pe timpul iluminismului. Soluţia pentru România? Emanciparea, ridicarea socio-culturală a populaţiei în vedera formării unei mentalităţi corespunzătoare. Fără acest demers absolut necesar vom continua să ne zbatem în mediocritate întrucât lumea va continua să voteze în neştire, ademenită cu promisiuni ieftine, trăind deziluzii după deziluzii. Socializarea primară este făcută în familie, cea secundară în şcoală. Pe parcursul vieţii există şi alţi factori. Biserica (dacă va aborda o acțiune social-educativă energică) şi mass-media au la rândul lor capacitatea de a oferi modele.

Din păcate parcurgem un evident proces degenerativ exprimat de renunţarea la un sistem autentic de valori şi exacerbarea mediocrității oferită generos din soate sursele. Obstracolele emancipării culturale ale acestui popor sunt reprezentate, printre altele, de subfinanțarea învățământului și cercetării (expresie a dezinteresului autorităților pentru viitor), faptul că lideri ai lumii interlope au devenit formatori de opinie, manelizarea nestingherită a satului românesc şi nu numai, comportamentele triviale oferite de „modelele” care apar la TV și sunt îmbrăţişate de cei tineri care vor să fie ca idolii lor, deoarece celebritatea este confundată cu valoarea.

Sistemul politic românesc este bolnav. Valorilor lipsite de "relaţii" şi susţinere financiară le sunt închise porţile. Politica a devenit o afacere prosperă pentru unii. Investesc în campanie şi ulterior scot profit iar adeseori acest lucru este realizat în detrimentul interesului binelui comun. Societatea românească în intregul ei va fi realmente într-o situaţie disperată dacă ne mai permitem să pierdem valorile care sunt nevoite să plece spre zări mai bune deoarece aici nu şansa de a se afirma, neavând loc de acești demoni. Până la biruința democrației suntem victimele demonocrației.

marți, 14 decembrie 2010

Faceți căutări pe acest blog

Cluj-Napoca, my city!

Poveste de Craciun

The tour of Romania in three minutes !

Romanian Anthem, Landscapes and Personalities!

Vis de copil, Autograf

Transilvania

Arhivă blog