Un top 10 al oraselor din Romania intr-o perspectiva personala

duminică, 31 octombrie 2010

Hatieganu Arena?

Salutăm împlinirea a 91 de ani de la înființarea clubului Universitatea Cluj. Înființat în 1919, clubul a fost și rămâne un simbol al mișcării sportive transilvănene, al intelectualității românești și studențimii clujene, iar frumosul său trecut ne arată că numeroasele vicisitudini din îndelungata sa istorie nu au reușit să-l destrame.

Acest eveniment ne obligă să ne reamintim de doctorul Iuliu Hațieganu, personalitate de seamă a medicinei românești și fondatorul clubului universitar. Ceea ce se omite să se spună în legătură cu părintele spiritual al Universității este că a fost un membru de marcă al Partidului National Taranesc și datorită convingerilor sale politice național-țăraniste a fost pe nedrept marginalizat și solit să se retragă prematur din activitate.

În acest sens, le propunem autorităților locale și conducerii clubului ca numele noului stadion al Universității sa fie atribuit profesorului Iuliu Hațieganu, ca un simbol al recunoașterii activității fondatorului clubului universitar.

marți, 26 octombrie 2010

Apel catre intelectuali

Parafrazându-l pe Edmond Burke, putem afirma că nașterea și propagarea răului este determinată de lipsa de acțiune a oamenilor buni. Faptul că răul a cunoscut o propagare periculoasă în România, cu efecte vizibile în toate domeniile vieții socio-economice, nu a fost așadar posibil fără o relativă lipsă de reacție a oamenilor de valoare care de prea multe ori, din diferite motive, au fost fie marginalizați, fie s-au delimitat cu bună știință de dimensiunile concrete ale cârmuirii societății. După cum calitatea fiecărui arbore este reprezentată de fructele pe care le oferă, calitatea cârmuitorilor unei națiuni este reprezentată de consecințele politicilor pe care le realizează în beneficiul binelui comun.

Din păcate, prea puțini conducători în ale căror mâini au stat destinele acestei țări, au fost conștienți că piatra de temelie a edificiului emancipării naționale este reprezentată de către educație. În acest sens, pentru puțini sistemul educațional a însemnat o prioritate, dascălii au fost mereu momiți cu gogoși otrăvite, iar proverbul "ai carte, ai parte" s-a transformat în "ai carte, n-ai parte".

Un popor văduvit de lumina binefăcătoare a culturii și a educației va fi mereu un popor sărac material și mai ales spiritual, un popor care va privi cu jind spre zările prospere ale străinătății, spre care va fi mereu tentat să își întrepte pașii, lăsând în urmă, o patrie înlăcrimată.

Măcar acum, în cel de-al doisprezecelea ceas, este necesară o implicare activă a intelectualitatii într-un demers care să determine o schimbare reală, atât de așteptată de mai bine de 20 de ani. Motivația acestei necesități rezidă în faptul că intelectualii au rămas printre ultimii care mai sunt conștienți că investiția în viitor, prin educație, este indispensabilă în orice societate responsabilă și că neglijând educația tinerilor, ingropi viitorul acestei țări.

Acesta pentru că, educaţia este, așa cum spunea Nelson Mandela, cea mai puternică armă pe care o putem folosi pentru a schimba în bine lumea.

Aceasta pentru că, numai prin intermediul educației, poporul român se va deștepta din somnul cel de moarte în care l-adânciră barbarii de tirani și își va croi o altă soartă, la care se vor închina și cruzii săi dușmani...

duminică, 24 octombrie 2010

Regele si Patria!

Majestatea Sa Regele Mihai I a fost suveran al României între 20 iulie 1927 - 8 iunie 1930, precum şi între 6 septembrie 1940 - 30 decembrie 1947. Stră-strănepot al Reginei Victoria a Marii Britanii, văr al reginei Elisabeta a II-a și al regelui Juan-Carlos al Spaniei, Regele Mihai este una dintre ultimele figuri publice din perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Născut la 25 octombrie 1921, Regele Mihai este singurul şef de stat în viaţă din tumultoasa perioadă care i-a consemnat pe Hitler, Roosevelt, Mussolini, Stalin sau Churchill.

Majestatea Sa este ultimul rege dintr-o milenară istorie a monarhiei române, formă de stat ilegal înlocuită cu republica în urma actului de la 30 decembrie 1947 și care, în contextul șantajului existent, prin prisma principiilor elementare ale dreptului, are toate motivele să fie considerat nul și neavenit. Regele Mihai I este ultimul Hohenzollern de pe tronul României, într-o istorie începută în 1866, atunci când principele Carol I a fost adus la conducerea statului pentru a oferi, prin prisma calităţilor personale şi a statutului onorabil al familiei, stabilitate politică internă şi prestigiu internaţional României, elemente de care avem atât de multă nevoie și astăzi. În această perioadă consemnăm obţinerea independenţei statale (1877), proclamarea Regatului (1881), Marea Unire a Românilor (1918), precum şi o serie de reforme care au avut darul de a moderniza semnificativ statul român.
La 30 decembrie 1947 Regele este silit de comunişti să abdice şi să părăsească ţara. Concomitent, la presiunea tancurilor sovietice, întreaga elită a României ia calea exilului sau a puşcăriilor şi începe cea mai neagră perioadă din istoria poporului român. În decursul acesteia, românii au fost forţaţi să-şi piardă proprietăţile, să-şi renege istoria, să-l uite pe Dumnezeu şi să îşi denatureze spiritualitatea.
După Revoluţia din 1989, Regelui i-a fost interzis în repetate rânduri dreptul de a-şi vizita ţara întrucât autorităţile vremii se temeau de posibilitatea pierderii privilegiilor pe care le întrezăreau în contextul reinstaurării sistemului monarhic. Astăzi, Casa Regală, prin implicarea în acţiuni caritabile sau de promovare a intereselor naţionale, a dovedit că nu a abdicat de la slujirea românilor.

În acest context dramatic al țării, considerăm că revenirea la forma de stat monarhică reprezintă o prioritate a României, aceasta fiind prima măsură în vederea clădirii din temelii a unei noi clase politice, capabilă să schimbe actualii politicieni și atributele acestora care au produs actualul faliment național.

vineri, 15 octombrie 2010

Satul romanesc contemporan

Ca şi întreaga societate românească, satul se află din multe puncte de vedere într-o situaţie inedită: trecerea dificilă, minată de contradicţii, de la sistemul social-politic totalitar spre unul democratic şi de la economia centralizată spre economia de piaţă,
În planul relaţiilor economice trecerea s-a făcut de la proprietatea colectivistă la proprietatea privată. În planul relaţiilor sociale, trecerea s-a realizat de la “colectivism” ca subordonare impusă a individului şi a microgrupurilor sociale în sistemul local grupal de producţie, la munca individuală. S-a observat o lipsă de interes și motivație a populaţiei rurale în abordarea acestor procese istorice. Este vorba de o populaţie rurală în bună parte îmbătrânită iar cea tânără neinteresată de agricultură. Consecinţa majoră a acestei situaţii se exprimă în criza agriculturii româneşti. În mod concret, factorii economici care explică situaţia satului românesc contemporan sunt: fărâminţarea excesivă a proprietăţii funciare. dificultatea folosirii tehnicii şi a metodelor moderne de muncă și revenirea la instrumentele tehnice şi munca tradiţională, etnografică. Caracteristicile sociale ale satului românesc contemporan sunt scăderea numărului de locuitori, îmbătrânirea şi feminizarea forţei de muncă precum şi exodul intern (rural-urban) respectiv extern. Ca urmare a acestui complex de factori economici şi sociali, a lipsei de încredere faţă de agricultura asociativă (confundată uneori cu aceea de tip CAP în condiţiile în care nu sunt cunoscute avantajele unei agriculturi moderne, asociative), precum și a lipsei unor politici agricole coerente s-a ajuns la restrângerea producţiei la unele necesităţi imediate ale gospodăriei, determinând apariția unei agriculturi de subzistență.

luni, 11 octombrie 2010

Angela Merkel si crestin-democratia

Salutăm inițiativa Universității Babeș-Bolyai de a oferi înaltul titlu academic de Doctor Honoris Causa doamnei Angela Merkel. Prin prisma unei cariere politice de excepție, cancelarul german se numără printre cei mai importanți oaspeți pe care i-a avut Clujul în decursul istoriei sale. Aflată la al doilea mandat în fruntea executivului german, doamna Merkel a fost prima femeie cancelar din istoria Germaniei și a fost considerată de publicațiile de profil ca fiind cea mai puternică femeie din lume. De asemenea, Angela Merkel are calitatea de președinte al celui mai puternic partid german, Uniunea Creștin-Democrată, și deține, alături de cancelarii Konrad Adenauer, Kurt Kiesinger, Helmut Kohl, sau președinții Roman Herzog, Horst Köhler și Christian Wulff o poziție de seamă în rândul personalităților creștin-democrate germane și europene.

In Romania, singurul partid autentic creștin-democrat este PNTCD, formatiune care împărtășește cu Doamna Merkel și Uniunea Creștin-Democrată același crez politic și face parte din aceeași familie politică europeană – Partidul Popular European și Internaționala Centrist-Democrată, acolo unde acest partid a fost înscris, în ilegalitate, încă din anii dictaturii comuniste, de Seniorul Coposu.

Prin prisma aparteneței la acest sistem comun de valori, vizita doamnei cancelar are o semnificație aparte pentru mișcarea creștin-democrată din România. În acest sens, suntem convinși că distincția oferită de universitatea clujeană reprezintă și un elogiu adus contribuției doamnei Merkel la promovarea valorilor creștin-democrate în Europa și în lume.

miercuri, 6 octombrie 2010

Revizuirea Constituției. Un demers necesar

Implicarea Curții Constituționale în soluționarea problematicii Legii Pensiilor și diversele comentarii generate de respectiva hotărâre impune necesitatea unui demers analitic referitor la necesitatea revizuirii Constituției în legătură cu acest organism.

Concepută ca garant al supremaţiei Constituţiei, Curtea Constituţională se compune din nouă judecători, numiţi pentru un mandat de 9 ani.Contestăm modalitatea desemnării acestora, întrucât actualmente trei judecători sunt numiţi de Camera Deputaţilor, trei de Senat şi trei de Preşedintele României.

Prin această procedură considerăm că este încălcat principiul separării puterilor în stat întrucât Curtea Constituțională, instituție a cărei neutralitate este obligatorie, prezintă o regretabilă modalitate de alcătuire determinată eminamente politic, în pofida faptului că a fost creată tocmai pentru a limita eventualele derapaje legislative provenite din această zonă.

În concluzie, solicităm revizuirea Constituției prin modificarea articolului 142 al. 3, cu scopul unei delimitări clare între Curtea Constituțională și lumea politică. Consecința acestui demers va crește credibilitatea acestei instituții și îi va asigura necesara independență.

Faceți căutări pe acest blog

Cluj-Napoca, my city!

Poveste de Craciun

The tour of Romania in three minutes !

Romanian Anthem, Landscapes and Personalities!

Vis de copil, Autograf

Transilvania

Arhivă blog