Un top 10 al oraselor din Romania intr-o perspectiva personala

joi, 9 septembrie 2010

De la Parcul Central la Parcul Ioan-Paul II, de la Piața Karl Liebknecht la Piața Grigore Vieru

Propunem oficialităților locale modificarea a două denumiri a unor locuri din cadrul municipiului Cluj-Napoca. Astfel, sugerăm ca Parcul Central să fie denumit Parcul Ioan-Paul II, iar piața care poartă numele marxist-comunistului Karl Liebknecht să devină Piața Grigore Vieru. În susținerea acestor inițiative aducem următoarele argumente:

1.Pontificatul lui Ioan Paul II, al primului papă slav din istorie, a avut o semnificație deosebită prin actualitatea de relansare a mesajului creștin în lume, punându-și prin aceasta activitate amprenta asupra schimbărilor politice din ultimele decenii ale secolului XX și având în centrul lor prabușirea comunismului. Fostul lider sovietic Mihail Gorbaciov afirma ca “fară acest Papă nu se poate ințelege ce s-a intâmplat în Europa la sfârșitul anilor optzeci”.
Multe și mari sunt caracteristicile pontificatului Papei Ioan-Paul al II-lea. A fost cel mai activ Papa din istorie; după ce a contribuit la prabusirea totalitarismului socialist (incepând cu Polonia natală), apară cu aceeași forță drepturile omului, combate excesele capitalismului, aratând că înfrângerea comunismului nu justifică dominația necontrolată a capitalului asupra oamenilor și popoarelor, se opune războaielor din Golf, din fosta Yugoslavie sau din Irak. Recunoaște că au fost și momente întunecate în istoria Bisericii (Inchiziția, anti-iudaismul), momente pentru care isi cere iertare in numele Bisericii. Primul Papa care vizitează o țară majoritar ortodoxă (România, mai 1999) a fost prin excelență un Papa misionar, prezența și cuvântul său electrizând și unind multimile imense de participanți. Ioan-Paul al II-lea și-a exercitat influența binefacătoare și în afara Bisericii; a vizitat Cuba comunistă (iar printre rezultatele acestei vizite se regasește și intrarea în legalitate a Craciunului și Paștilor); i-a numit pe musulmani si pe evrei frati, depune o scrisoare la Zidul Plângerii din Ierusalim în care cere iertare pentru excesele facute față de evrei. De asemenea, s-a opus cu fermitate regimurilor fundamentaliste.
Roadele activitatii sale nu vor fi uitate niciodată. Acesta este un nou motiv pentru a ne reaminti aprecierea lui Al. Soljenitin: “alegerea lui Karol Wojtyla ca Papă este singurul lucru bun care s-a întâmplat omenirii în secolul XX”. Deși a aparținut Bisericii Catolice și lumii creștine, prin mesajul său de iubire, iertare și pace el a aparținut, și aparține tuturor. Nu intâmplător s-a demarat procedura sanctificarii sale. Iar unul dintre argumente ar fi tocmai eficiența mesajului sau christianic de iubire, unitate și pace.

2. Veritabilă stea a românismului, Grigore Vieru s-a născut pe data de 14 februarie 1935, în localitatea Pererita, fostul judeţ Hotin, pe teritoriul actualei Republici Moldova. Debutul său editorial îl consemnăm în 1957. Anul 1973 consemnează regăsirea poetului cu patria, în urma unei vizite în România care îi va influenţa decisiv viaţa şi activitatea. "Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul" mărturisea poetul ulterior. Odată cu destrămarea Uniunii Sovietice şi obţinerea independenţei Basarabiei (în opinia sa, “un copil înfăşurat în sârmă ghimpată”), Grigore Vieru va deveni un neostenit luptător pentru cauza românismului de peste Prut şi un militant pentru fireasca unire a tuturor românilor în teritoriul aceluiaşi stat. Alături de soţii Teodorovici (trecuţi în eternitate în 1992 tot în urma unui misterios accident rutier) a însufleţit inimile a milioane de români prin celebrele balade despre Eminescu, limba română şi destinul tragic al unui popor condamnat să trăiască separat. Activitatea sa nu a trecut neobservată în ţara mamă, fiind ales membru de onoare al Academiei Române şi fiindu-i decernate numeroase distincţii. În iarna anului 2005 Vieru a suferit un accident suspect care putea să îi curme viaţa, incident despre care poetul s-a declarat convins că nu fusese întâmplător...pentru ca pe 18 ianuarie 2009, inima sa să înceteze a mai bate, tot în urma unui accident rutier, petrecut cu două zile înainte, tocmai când (ironia sorţii sau nu?) se întorcea de la o manifestare dedicată zilei lui Mihai Eminescu. Chiar dacă ne-a părăsit prematur, opera maestrului Vieru va dăinui pururea, odată cu intrarea poetului în pantheonul culturii române şi universale.

luni, 6 septembrie 2010

Sociologia la USAMV

Este o axiomă - şi mai mult - un truism, atât în psihologie şi pedagogie cât şi în sociologie, concepţia conform căreia formarea omului cuprinde, alături de formarea profesională, de specialitate, şi aceea umanistă, culturală şi morală. Formarea personalităţii umane nu se realizează spontan sau ca o implicaţie ori derivaţie a componentei profesionale, ci în cadrul unei activităţi calificate, de profil socio-uman. De asemenea este demonstrată, cu forţa imbatabilă a ştiinţei şi a vieţii practice, dependenţa în tot mai mare măsură a performanţei profesionale de calitatea socială, culturală şi morală a omului.
Care om, implicat în procesul educaţional, nu ştie că acest proces are două laturi inseparabile şi interdependente: instrucţia (transmiterea şi însuşirea de informaţie de specialitate şi de „cultură generală”) şi educaţia (formarea caracterului, a omului în integritatea personalităţii sale)? În condiţiile în care, după cum spuneam, edificarea omului ca om, cetăţean, intelectual şi specialist, necesită o acţiune multiplă, calificată şi permanentă, se impune, ca o necesitate sine qua non, o tot mai stăruitoare atenţie, alături de însuşirea profesiei, pregătirii culturale şi morale. În cadrul acesteia un rol fundamental îl are, între alte discipline socio-umane, filosofia (ca perspectivă de maximă esenţialitate în raporturile teoretice şi practice ale omului cu natura, societatea şi cu sine însuşi) sau sociologia (ca instrument determinant în înţelegerea fenomenelor sociale şi integrarea responsabilă a omului în societate).

Studiul sociologiei la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca poate fi încadrat în trei perioade. Prima perioadă, cea interbelică, îl are în centrul atenției pe Mihai Șerban (1887-1947). Personalitate de seamă a mediului academic clujean, înalt demnitar al statului român, cu studii deopotrivă economice și agronomice, Mihai Șerban a fost un energic militant pentru dezvoltarea învățământului agronomic clujean și național, atât din calitatea sa de rector cât și din aceea de demnitar. Principalele sale contribuții sunt reprezentate de către ridicarea învățământului agronomic din România la nivel universitar, similarizarea sistemului educațional agricol cu cel regăsit la nivel european și dezvoltarea «Academiei de Înalte Studii Agronomice Cluj». Mihai Șerban a fost un susținător al interdisciplinarității, pledând pentru îmbinarea studiului mai multor științe care au ca obiect de studiu ruralul – economia, agronomia și sociologia. A pledat pentru dezvoltarea agronomiei sociale, știință care are la bază ideea că agricultura nu este un scop în sine, ci un mijloc pentru ridicarea materială și emanciparea culturală a populației. În a doua perioadă, aceea postbelică, remarcăm activitatea Mariei Olah, care a coordonat, în condițiile specifice timpurilor, un curs de sociologie rurală. Tot în respectiva perioadă au fost întreprinse și unele cercetări sociologice de teren printre care amintim un studiu privind forțele de producție în agricultura județului Cluj. Ultima perioadă, aceea post-decembristă (din 1990 și până în prezent), consemnează activitatea profesorului Eugen S. Cucerzan și a subsemnatului. În cadrul specializărilor «Inginerie și management în alimentație publică și agroturism» respectiv «Inginerie economică în agricultură» cursurile de sociologie generală și sociologiei rurală au un caracter obligatoriu (în cadrul altor specializări au un caracter opțional sau facultativ) au fost redactate numeroase lucrări de licență cu caracter sociologic, metodele de cercetare în sociologie sunt utilizate frecvent atât la nivel de licență (prin realizarea unor cercetări concrete în decursul semestrului și în perioada de practică sociologică) cât și în tezele de doctorat. Tematica cursurilor de sociologie își propune familiarizarea studenților cu problematica de bază a sociologiei precum și cu metodologia specifică acestei discipline. Alături de activitatea didactică și științifică titularii disciplinelor de sociologie au realizat diverse studii sociologice de amploare care vizau atât diferite realități atât ale ruralului românesc (dezvoltarea socio-economică în mediul rural din Regiunea de Nord-Vest, studii de caz în localitățile Tureni, Rohia, Feleacu, profilul celor care au muncit în străinătate - la nivelul ruralului județului Sălaj, cât și anumite probleme interne ale universității - profilul candidaților, opinia profesorilor și a studenților privind desfășurarea actului educațional din universitate, precum și studii privind activitatea și contribuțiile științifice ale unor predecesori clujeni – Mihai Șerban, George Em. Marica etc).

Trăim, se spune, una din cele mai mai grave crize ale ultimelor decenii. „Cauzele”, investigate de către specialişti, ni se spune că sunt de ordin economic. Se pierde însă din vedere existenţa reală a unei crize morale a societăţii preocupate excesiv de prosperitatea materială şi prea puţin, sau deloc, de aceea spirituală. Cel mai înalt scop trebuiue să fie prosperitatea spirituală, pe baza bunăstării materiale care nu trebuie să fie un obiectiv în sine ci un mijloc sau un instrument necesar atingerii dezvoltării spirituale. Acesta este mesajul unor discipline precum sociologia, iar acest mesaj trebuie transmis tinerei generaţii şi adoptat de către ea.

Faceți căutări pe acest blog

Cluj-Napoca, my city!

Poveste de Craciun

The tour of Romania in three minutes !

Romanian Anthem, Landscapes and Personalities!

Vis de copil, Autograf

Transilvania

Arhivă blog