Un top 10 al oraselor din Romania intr-o perspectiva personala

luni, 29 martie 2010

Gand pascal


"Şi dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică

şi zadarnică este şi credinţa voastră."

1 Corinteni, capitolul 15, versetul 14



Paştele este cea mai importantă sărbătoare creştină a anului. De Paşti celebrăm Învierea lui Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu, întrucât potrivit Noului Testament, la trei zile după ce a murit crucificat, Iisus a înviat. Acesta reprezintă un moment crucial în istoria celor două milenii creştine, un moment care a determinat exponenţial mesajul creştin şi implicit istoria umanităţii. Fără certitudinea unui Hristos înviat, creştinismul nu ar fi existat iar Iisus rămânea un admirabil spirit erudit lipsit însă de consistenţă divină. Implicit, fără un Hristos înviat, mesajul acestuia era o cale, nu „Calea, Adevărul şi Viaţa” iar credinţa noastră nu o certitudine ci doar o alternativă zadarnică.

Paştele creştin derivă din Paştele evreiesc, numit Pesach. Pentru prima dată, Paştele a fost sărbătorit în jurul anului 1400 î.Hr. În aceast timp, după secole de robie, evreii au părăsit Egiptul cu ajutorul lui Dumnezeu şi conduşi de Moise. Cu ocazia ieşirii din Egipt, când au celebrat pentru prima dată Paştele, toţi evreii trebuiau să ia un miel şi să îl sacrifice, sângele mielului oferind o garanţie, un semn vizibil prin care credincioşii dădeau de înţeles că au luat în serios mesajul Creatorului. Astfel, prin Paşte, evreii din antichitate îşi aminteau de faptul că Dumnezeu i-a salvat din sclavia în care se aflau în Egipt.

În ceea ce priveşte creştinii, Dumnezeu a reînnoit legământul făcut cu evreii, de data aceasta nu printr-un simplu om (Moise), ci prin Fiul Său, Iisus. Legământul cel nou nu mai este unul făcut doar cu israeliţii, ci cu toate popoarele care vor să primească mântuirea prin jertfa lui Iisus Hristos. Întreaga comunitate creştină îşi primeneşte, în această perioadă, trupul şi sufletul pentru a primi în curăţenie Învierea Domnului care ne-a dăruit un univers de ale cărui minunaţii să ne bucurăm deplin. Dumnezeu ne-a dat viaţă să trăim şi pentru alţii, Dumnezeu ne-a dat suflet şi conştiinţă pentru a iubi, pentru a ne bucura, pentru a împărtăşi bucuria cu cei asemenea nouă, pentru a sluji luminii şi binelui. Faptul că în acest an, indiferent de confesiune (ortodocşi, catolici, protestanţi), vom sărbători împreună Învierea reprezintă un alt prilej de bucurie şi speranţă în calea dezideratului unităţii spirituale a lumii creştine.

Sărbătoarea Paştelui poate fi asociată şi cu primăvara. Retrezirea naturii la viaţă simbolizează noua viaţă pe care creştinii au câştigat-o prin moartea şi Învierea lui Iisus.

Vă doresc cu ocazia acestei Sfinte Sărbători a Învierii să vă regăsiţi sufletul dumnezeiesc, să găsiţi calea spre fericire şi să păşiţi în lumina Binelui.


Vă urez un Paşte fericit!

sâmbătă, 27 martie 2010

Anul acesta celebrăm 92 ani de la unirea Basarabiei cu ţara mamă. Actul istoric al unirii Basarabiei cu ţara afirma "În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica democratică moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră, şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotarască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa România".

sâmbătă, 20 martie 2010

No comment

Din Februarie 2009 până în Februarie 2010, România a absorbit aproximativ 480 milioane de Euro din proiecte cu finanţare europeană, din care în jur de 10,8 milioane de Euro au provenit de la bugetul de stat. Acesta este totalul sumelor care au ajuns efectiv la beneficiari, faţă de 6,1 miliarde de Euro, valoarea unui număr de 2.900 de proiecte aprobate în acest interval, potrivit statisticilor Ministerului de Finanţe.

În total, România a absorbit până acum aproximativ 670 milioane de Euro, adică 2,2% din totalul fondurilor europene pe care le are la dispoziţie în perioada 2007-2013, de aproximativ 30 miliarde de Euro, cu precizarea că banii pot fi cheltuiţi până în 2015. În realitate, o mare parte din sumele aprobate sunt ca şi pierdute, spune Marian Dobrilă, directorul executiv al Asociaţiei Consultanţilor pentru Accesarea Fondurilor Europene (ACRAFE). Sursa: Gandul



"Nascuti la inceputul anilor 80, vedem acum in anul 2010 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data.
Suntem ultima generatie care a jucat "Ascunselea" , "Castel", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara! Vrem ostasi", "Prinsea","Sticluta cu otrava", "Pac Pac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.
Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.
Noi am fost ultimii "Soimi ai Patriei" si ultimii "Pioneri".
La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza...Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.
Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills , Melrose Place , Twin Peaks, Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.
Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe cu apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys si Take That, si inca nu auzisem de desgustatoarele manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam!
Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Led Zeppelin, Jimi Hendrix, Abba si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Am citit "Licurici", "Pif", Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC" fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.
Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita", sau "Flori, fete sau baieti", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe *" pe cine "iubeam"..
Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvantul "*", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au "child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus".
Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers" ...
Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru !

sâmbătă, 13 martie 2010

În decursul acestui an comemorăm 15 ani de la trecerea în eternitate a Seniorului Corneliu Coposu, respectiv 10 ani de la dispariţia domnului Ion Ratiu.
Prin activitatea lor aceştia au adus o contribuţie semnificativă în vederea democratizării şi modernizării României, iar meritele acestora au fost recunoscute nu doar la nivelul societăţii civile românesti cât şi într-un context european. Simboluri ale luptei anti-comuniste, promotori ai economiei de piaţă şi a integrării europene a statului român, personalităţile celor doi lideri naţional-ţărănisti nu aparţin doar istoriei PNTCD ci istoriei României, fiind recunoscuţi ca repere morale autentice într-o lume politică tot mai săracă în astfel de valori.

Deoarece destinul celor doi se împleteşte cu trecutul municipiului nostru, propunem autorităţilor locale demararea unui proiect care sa vizeze realizarea a două busturi care sa îi reprezinte pe Corneliu Coposu şi Ion Raţiu. Faptul că memoria acestora a fost cinstită aşa cum se cuvine în unele oraşe cu care cei doi au avut legături mult mai restrânse decât cu Clujul reprezintă un alt argument în vederea realizării şi în municipiul nostru a monumentelor comemorative menţionate anterior.

Dr. Mihai Cucerzan

luni, 8 martie 2010

vineri, 5 martie 2010

Andrei Negru - Ion Clopoţel şi “Societatea de mâine”

Aparută în 2009 la editura clujeană Argonaut şi având studiul introductiv realizat de către Andrei Negru, antologia Ion Clopoţel şi “Societatea de mâine” reprezintă fără indoiala una dintre cele mai binevenite lucrări cu profil socio-istoric. Meritele acestui volum rezidă, pe de o parte, în faptul ca îl readuc în atenâia cititorilor pe Ion Clopoţel, o personalitate pe nedrept neglijată, dacă nu chiar uitată, respectiv prezintă o viziune obiectivă asupra societăţii româneşti din perioada interbelică, având din multe privinţe multiple elemente de actualitate.

Ion Clopoţel (1892-1986) a fost unul dintre cei mai importanţi jurnalişti români din prima jumătate a secolului trecut. Format ca ziarist la revista “Românul” din Arad şi avându-l ca model pe Vasile Goldiş, I. Clopotel s-a remarcat îndeosebi ca redactor-şef şi director al revistei “Societatea de mâine”. În această calitate a desfăţurat o activitate remarcabilă, contribuind semnificativ la dezvoltarea unui autentic spirit jurnalistic bazat pe un profesionalism desăvârşit ale carui fundamente erau obiectivitatea, patriotismul luminat şi, in urma unor demersuri cu caracter ştiinţific, o cunoaştere pertinentă a realităţilor sociale. Conştient de importanţa rolului educativ al presei, acesta a militat pentru profesionalizarea acestei activităţi, contribuind la formarea unor specialişti capabili de a-şi asuma un rol activ în emanciparea spirituală şi culturală a cititorilor şi implicit a poporului român.

Articolele semnate de I. Clopoţel şi inserate în această antologie relevă înalta dimensiune intelectuală a autorului. Acesta se dovedeste un bun cunoscător şi fin analist al realităţii sociale româneşti, abordând, atât teoretic cât şi practic, printre altele, subiecte precum cultura şi educatia (ca puncte de plecare ale acţiunilor de emancipare a poporului nostru), economia sau politica. Utilizând cercetarea sociografică, I. Clopoţel reuşeşte să înţeleagă problemele sociale specifice timpului său, însă nu se limitează la menţionarea critică a acestora ci, prezintă şi o serie de soluţii concrete în vederea remedierii lor.

Lectura acestei culegeri de texte ne va releva de asemenea actualitatea temelor expuse de I. Clopoţel. Subiecte precum emanciparea claselor sociale defavorizate (ţărănimea în special), profesionalizarea presei, responsabilizarea clasei politice, democratizarea sau soluţiile referitoare la depăşirea crizei economice (evident, soluţii adaptate necesităţilor anilor ’30) sunt în continuare deziderate ale societăţii româneşti contemporane.

Prin prisma actualităţii sale, parcurgerea acestei lucrări nu este adresată doar specialiştilor (sociologi, istorici etc) ci tuturor acelora interesaţi de o mai bună înţelegere a realităţii sociale din România. Nu putem încheia fără a sublinia meritul domnului Andrei Negru al cărui demers prezent în acest volum suntem convinşi că îi va conferi lui Ion Clopoţel locul pe care acesta îl merită în istoria gândirii sociale din ţara noastră.

Mihai Cucerzan

marți, 2 martie 2010

"Interviu cu Dumnezeu de Octavian Paler

- Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu.
- Daca ai timp... i-am raspuns.
Dumnezeu a zâmbit. - Timpul meu este eternitatea... Ce întrebari ai vrea sa-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a raspuns:
- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca.....iar apoi tânjesc iar sa fie copii; ca îsi pierd sanatatea pentru a face bani......iar apoi îsi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea. Faptul ca se gândesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.
Dumnezeu mi-a luat mâna si am stat tacuti un timp.
Apoi am întrebat:
- Ca parinte, care ar fi câteva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le învete copiii tai?
- Sa învete ca dureaza doar câteva secunde sa deschida rani profunde în inima celor pe care îi iubesc.....si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa învete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa învete ca exista oameni care îi iubesc dar pur si simplu înca nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa învete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada în mod diferit; sa învete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei însisi.
- Multumesc pentru timpul acordat....am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind si a spus:
- Doar faptul ca sunt aici, întotdeauna.

Faceți căutări pe acest blog

Cluj-Napoca, my city!

Poveste de Craciun

The tour of Romania in three minutes !

Romanian Anthem, Landscapes and Personalities!

Vis de copil, Autograf

Transilvania

Arhivă blog