Un top 10 al oraselor din Romania intr-o perspectiva personala

vineri, 25 decembrie 2009

joi, 24 decembrie 2009

Sarbatori fericite!

In asta seara minunata, cand ingerii din cer zambesc,
Colinde se aud in zare, si-urari de bine se rostesc.
Copiii isi astepta Mosul, cei mari in pace se gatesc,
In ieslea rece din Iudeea se naste sfantul prunc ceresc.

Inimi de piatra se-nmoaie, luminile se sting in zori,
In crivatul groaznic de-afara se-aud la usi colindatori,
In asta zi preasfanta, cand raul s-a schimbat in bun,
Fii fericit, sarbatoreste, traind magia serii de Craciun!
CRACIUN FERICIT!
LA MULTI ANI!
Cu drag, Mihai

miercuri, 23 decembrie 2009

1 pentru Romania!

Cluj-Napoca a fost desemnat orasul castigator la categoria “Orase” din Gala Zece pentru Romania, organizata de Realitatea TV. Cluj-Napoca imparte premiul cu municipiul Constanta. Campania “Zece pentru Romania” este la a cincea editie, iar sectiunea “Orase” a fost introdusa din acest an. Criteriul care a stat la baza intocmirii clasamentului este standardul de viata din oras. Astfel, Clujul si Constanta au cele mai inalte standarde de viata din tara.

marți, 8 decembrie 2009

Presedintele a murit...Traiasca presedintele!


Dupa o campanie electorala specifica originalei democratii romanesti, Traian Basescu, candidatul aliantei PDL-PNTCD, a reusit sa isi adjudece, la mustata, un nou mandat de presedinte al Romaniei, in dauna lui Mircea Geoana, candidatul aliantei PSD, PNL, UDMR, PRM, PNG si PIN.
1) Fiecare candidat a utilizat doua mesaje principale.
Mircea Geoana a criticat guvernarea din ultimii ani punand tot raul in seama lui Basescu. A uitat cei 4 ani de crestere economica ai tarii si ca traim o criza economica mondiala care nu a fost generata de Basescu. Al doilea mesaj a fost acela al stabilitatii politice datorate aliantei parlamentare cu cei din PNL si UDMR si promisiunea unui guvern condus de Klaus Johannis, prototipul neamtului harnic si riguros care va salva Romania.
Traian Basescu a accentuat faptul ca Geoana este un om slab, marioneta unor "moguli" detestati de popor. De asemenea, castigarea alegerilor de catre Geoana a fost asociata de catre Basescu cu revenirea Romaniei la comunism.
2) Lait-motivele alegerilor: "Basescu a lovit un copil" VS "Geoana e marioneta lui Vantu".
3) Impartialitatea presei...incotro?
Din pacate, o buna parte a presei s-a implicat activ in sustinerea candidatului Geoana. Unele televiziuni au devenit tribune ale luptei anti-Basescu. Obictivitatea si neutralitatea, atribute de baza ale jurnalismului au fost abandonate...Pacat.
4) Metamorfoza lui Crin Antonescu
La inceput Antonescu m-a impresionat intr-un mod placut. Excelent orator, dinamic, inteligent si ....de bun simt. M-a dezamagit cand a calcat in picioare niste principii si a pupat acolo unde scuipase...
5) Clujul a invins!
Indiferent de culoarea politica, clujenii au de castigat prin victoria lui Basescu. Acesta va fi un garant al faptului ca investitiile in acest judet vor continua.
6) Ne-am culcat cu Geoana si ne-am trezit cu ...Basescu
Cine rade la urma, rade mai bine! Vechiul proverb s-a adeverit inca o data iar Geoana si sustinatorii sau ai trecut de la extaz la agonie in doar cateva ore.
7) La final - scandal!
Initial Geoana isi indemna invinsii sa-i recunoasca victoria si sa o accepte dovedind lumii ca suntem o tara civilizata. Ulterior a sesizat o masiva frauda electorala si contesta vehement rezultatul.
PS. Imi voi aminti mult timp de acum inainte de diferenta dintre entuziasmul nejustificat cu care Geoana a primit rezultatul unor exit-poll-uri si dezamagirea afisata la anuntarea rezultatelor finale. Geoana a primit o lectie dura, din care avem ce invata. A spus hop inainte sa sara groapa...si a cazut in ea. Sic transit gloria mundi....

marți, 1 decembrie 2009

La multi ani Romania!

Astazi, 1 Decembrie 2009, se implinesc 91 de ani de la Marea Unire. Evenimentul reprezinta un moment cu o semnificatie deosebita pentru poporul nostru intrucat, pe Platoul Romanilor, in cetatea milenara a Alba-Iuliei, zecile de mii de romani adunati din toate colturile Transilvaniei, proclamand Unirea cu Regatul Romaniei, au infaptuit un vis secular al tuturor romanilor si au consemnat finalizarea procesului istoric de formare a statului naţional unitar român.

Acest act nu ar fi fost realizat fara contributia semnificativa a celor care au emancipat cultural si politic natiunea romana din Transilvania: Scoala Ardeleana, Scolile Blajului si Partidul National Roman (precursorul PNTCD). Acest eveniment ne reaminteste de Iuliu Maniu, Vasile Goldiş, Ştefan Cicio-Pop, Teodor Mihali, Alexandru Vaida-Voevod si de figurile luminoase ale episcopilor Iuliu Hossu si Miron Cristea.

Acest eveniment ne face sa meditam la faptul ca dincolo de Prut, romanii nu se vor putea bucura cum se cuvine de aceasta zi, intrucat desi discutam despre Unire, acest proces istoric nu s-a finalizat. Nu ne ramane decat sa speram ca la un moment dat vom putea serba impreuna Ziua Nationala a Romaniei…Doar atunci aceasta sarbatoare va fi una deplina.

LA MULTI ANI ROMANI!
LA MULTI ANI ROMANIA!




miercuri, 11 noiembrie 2009

Corneliu Coposu


14 ani de la dispariţia Seniorului

Pe 11 noiembrie 2009, comemoram 14 ani de la moartea lui Corneliu Coposu.
Personalitate marcanta a politicii romanesti, Corneliu Coposu a văzut lumina zilei la 20 mai 1914 în comuna Bobota, judeţul Sălaj. Provenea dintr-o familie importantă, tatăl său, protopop greco-catolic, fiind colaborator apropiat al lui Maniu, mătuşa sa era descendentă a lui Simion Bărnuţiu, iar bunicul mamei sale era văr primar cu Alexandru Vaida Voevod. Astfel, Coposu era originar dintr-o familie de intelectuali (în speciali teologi şi politicieni) care au reprezentat în decursul istoriei simboluri ale românismului în Transilvania. La nouă ani absolvă şcoala primară, la numai 16 ani este admis la Facultatea de Drept şi Ştiinţe de Stat din Cluj, iar la 23 de ani primeşte titlul de Doctor în Drept. În această perioadă obţine şi titlul de campion la haltere la Clubul Sportiv Universitar. În 1935 este ales preşedinte al Uniunii Studenţilor Democraţi din Universitatea Cluj şi preşedinte al Tineretului Naţional Tărănesc. Din 1937 şi până în 1940 ocupă funcţia de secretar personal al lui Maniu. În anul 1944 devine preşedinte al filialei Sălaj a PNŢ. Odată cu precipitarea evenimentelor generate de cel de-al doilea război mondial şi accederea comuniştilor la putere, la 14 iulie 1947 Coposu este arestat şi închis vreme de opt ani fără nici un proces, iar în urma unui proces pentru încă şapte ani. Traseul urmat de Coposu din 1947 este: Ministerul de Interne, Malmaison, Văcăreşti, Snagov, Piteşti, Craoiva, Uranus, Jilava, Midia, Ghencea, Bragadiru, Popeşti-Leordeni, Gherla, Sighet, Aiud, Râmnicu Sărat. În iulie 1962, după 15 ani de detenţie este eliberat din penitenciarul de la Râmnicu Sărat şi mutat în localitatea Rubla pentru doi ani de domicilui forţat. Odată ispăşită pedeapsa faptului de a naţional-ţărănist, Coposu revine la Bucureşti unde va avea diverse ocupaţii nesemnificative fiind mereu pus sub urmărirea oficialităţilor socialiste. În această perioadă reuşeşte să pună pe picioare în ilegalitate PNŢCD-ul iar în 1987 solicită chiar aderarea partidului la Uniunea Europeană Creştin-Democrată, cu rugămintea ca acest lucru să nu fie făcut public.
În momentul declanşării Revoluţiei anti-comuniste Coposu doreşte să se implice active însă prezenţa sa la televiziune este sabotată la comanda mai-marilor de atunci ai politicii. Data de 8 ianuarie 1990 consemneaza reînfiinţarea oficială a PNŢCD, al cărui preşedinte este ales Coposu. După primele alegeri « democratice » PNTCD reuşeşte să ajungă în Parlament şi refuză solicitările guvernanţilor de a se solidariza cu puterea, susţinând că principiile nu pot fi negociate.
Deşi umilit şi marginalizat pe plan intern, Seniorul este admirat de către forţele democratice din Occident şi considerat erou de către actualul preşedinte al celui mai puternic partid european (Partidul Popular European), Wilfred Martens. Una dintre ultimele recunoaşteri internaţionale a primit-o cu puţin timp înainte de moarte, în octombrie 1995, când i s-a înmânat cea mai înaltă decoraţie a statului francez, Legiunea de Onoare în grad de ofiţer.
Corneliu Coposu se stinge din viaţă la 11 noiembrie 1995. Cu această ocazie au fost recunoscute public meritele şi martiriul Seniorului, iar câştigarea alegerilor din 1996 de către opoziţia democratică s-a datorat în mare măsură marelui dispărut. Întrucât nu mai reprezenta o ameninţare, valoarea acestuia a fost evidenţiată chiar şi de către adversarii săi politici. Odată cu moartea sa, de pe scena politică românească a dispărut şi ultima personalitate politică de talie europeană a României.
Prestigiul, recunoaşterea internaţională a valorii, martirajul în puşcăriile comuniste, experienţa, inteligenţa politică şi caracterul l-ar fi putut tenta pe Senior să candideze la singura funcţie care i s-ar fi cuvenit după Revoluţie - cea de preşedinte. Însă datorită modestiei şi respectului faţă de adevăratul conducător al ţării - Regele Mihai, Coposu a refuzat demn aceste oportunităţi.
Cu exceptia revenirii Romaniei la forma de stat monarhica, idealurile sale au fost îndeplinite: refacerea PNŢCD, integrarea europeana, garantarea proprietatii private şi posibilitatea de a oferi un alt model de a face politică, model bazat pe cinste, demnitate, eleganţă, modestie, caracter şi credinţă în Dumnezeu.

miercuri, 7 octombrie 2009

Regele Mihai in fata istoriei


Majestatea Sa Mihai I, Rege al României şi Principe de Hohenzollern, a fost suveran al României între 20 iulie 1927 - 8 iunie 1930, precum şi între 6 septembrie 1940 - 30 decembrie 1947. Stră-strănepot al Reginei Victoria a Marii Britanii, văr de gradul trei al reginei Elisabeta a II-a, văr al regelui Juan-Carlos al Spaniei, Regele Mihai este una dintre ultimele figuri publice din perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Născut la 25 octombrie 1921, Regele Mihai este singurul şef de stat în viaţă care a tratat, direct sau indirect, cu cei mai importanţi lideri ai timpului său: Adolf Hitler, Theodor Roosevelt, Benito Mussolini, Regele George al VI-lea al Marii Britanii, Iosif Visarionovici Stalin sau Winston Churchill. De asemenea, Majestatea Sa este ultimul rege dintr-o milenară istorie a monarhiei române, formă de stat înlocuită cu republica în urma actului de la 30 decembrie 1947.
Membru al familiei de Hohenzollern-Sigmaringen, (o importantă familie nobiliară germană înrudită cu majoritatea caselor regale europene), Regele Mihai I este ultimul Hohenzollern de pe tronul României, într-o istorie începută în 1866, atunci când principele Carol I a fost adus la conducerea statului pentru a oferi, prin prisma calităţilor personale şi a statutului onorabil al familiei, stabilitate politică internă şi prestigiu internaţional României. În această perioadă consemnăm obţinerea independenţei statale (1877), proclamarea Regatului (1881), Marea Unire a Românilor (1918), precum şi o serie de reforme care au avut darul de a moderniza semnificativ statul român.
Scurta domnie a Regelui Mihai a fost marcată deopotrivă atât de tinereţea sa, cât şi de traversarea unei perioade istorice deosebit de dificile. Prin actul de la 23 august 1944 în urma căruia România a întors armele împotriva coaliţiei naziste, Regele a scurtat cu şase luni durata celui de-al Doilea Război Mondial şi a salvat vieţile a sute de mii de oameni. La 30 decembrie 1947 Regele este silit de comunişti să abdice şi să părăsească ţara. Concomitent, la presiunea tancurilor sovietice, întreaga elită a României ia calea exilului sau a puşcăriilor şi începe cea mai neagră perioadă din istoria poporului român. În urma acesteia românii nu au fost forţaţi doar să-şi cooperativizeze proprietăţile, să-şi renege istoria, să-şi urască Regele, ci şi să-l uite pe Dumnezeu şi să îşi denatureze spiritualitatea.
În exil, pentru a-şi câştiga existenţa, familia regală a deţinut o fermă de pui, un atelier de tâmplărie, o companie de electronică şi de mecanisme automate. De asemenea, Regele Mihai a fost angajat la o companie aeriană. Deşi a locuit scurte perioade de timp în Anglia şi Statele Unite, regele s-a mutat în Elveţia, la Versoix unde a locuit peste patruzeci şi cinci de ani.
După Revoluţia anti-comunistă din 1989, Regelui i-a fost interzis în repetate rânduri dreptul de a-şi vizita ţara întrucât autorităţile vremii se temeau de posibilitatea revenirii sistemului monarhic în România.
În momentul de faţă Instituţia Casei Regale s-a adaptat vremurilor, iar Majestatea Sa a dovedit că nu va abdica niciodată de la slujirea poporului român. Chiar dacă nu se mai află oficial la conducerea ţării, Majestatea Sa şi familia regală continuă să vegheze la soarta poporului său şi să se implice în acţiuni de promovare a intereselor naţionale.

vineri, 24 aprilie 2009

Mesajul M.S. Regele Mihai

Români,
Familia mea a trăit o jumătate de secol de exil și încă zece ani de îngrădiri în propria noastră țară. Au fost ani grei pentru noi și poate și mai grei pentru România. Am pus toată viața în slujba țării și ne-am dorit să o vedem puternică, bogată și mândră în Europa. Speranțele românilor au fost risipite, rând pe rand, timp de peste șase decenii. Am chibzuit îndelung, în ultimii ani, la propunerile de a ne implica din nou în mersul statal al României. Au fost idei ale intelectualilor, ale oamenilor politici sau ale tinerilor. Am făcut mereu bine țării noastre, nu am forțat niciodată lucrurile și nu am profitat personal de întorsăturile istoriei recente. Actul potrivit pentru țară vine la momentul potrivit. Cred că acest moment a sosit. Prin prezența în alegerile democratice pentru instituția șefului Statului, Familia mea încearcă să unească și să însănătoșească România de astăzi. Vrem să arătăm cum trebuie slujit un popor cu adevărat. Am toata încrederea că Principele Radu va putea să poarte această responsabilitate importantă și acest ideal înalt.Nu este un lucru obișnuit pentru un membru al Casei Regale. Dar viața ne-a pus în fața multor situații neobișnuite, pe care am reușit să le trecem cu bine. România trece prin momente grele. Nu ne putem juca de-a statul, punând la încercare destinul unui popor. Vă chem pe toți să sprijiniți acest pas important pentru România. În asemenea momente, țara are nevoie să fiți uniți și generoși, solidari și responsabili. Noi românii avem nevoie să fim din nou respectați în Italia, în Spania, peste tot în Europa și America, oriunde în lume. Dar mai mult ca oricând, trebuie să ne respectam noi înșine, acasă la noi. În acest an greu, să dăm împreună speranță României!
Așa să ne ajute Dumnezeu!

duminică, 19 aprilie 2009

miercuri, 8 aprilie 2009

Pentru ea - Grigore Vieru

Pentru ea la putna clopot bate
Pentru ea mi-i teama de pacate,
Pentru ea e bolta mai albastra -
Pentru limba noastra.


Pentru ea ninsori se cern din spatii
Pentru ea puternici sunt Carpatii
Pentru ea e calda vatra poamei
- Pentru limba mamei.


Pentru ea noi varuim peretii,
Pentru ea mai sunt raniti poetii,
Pentru ea cresc florile visarii -
Pentru limba tarii.


Refren: Dumnezeu prima oara
Când a plâns printre astre,
El a plâns peste tara
Cu lacrima limbii noastre.

joi, 26 februarie 2009

Pilda


Un profesor de filosofie stãtea în fata clasei având pe catedrã câteva lucruri. Când ora a început, fãrã sã spunã un cuvânt, a luat un borcan mare gol, pe care l-a umplut cu mingi de tenis. I-a întrebat pe studenti dacã borcanul este plin si acestia au convenit cã era. Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat în borcan, scuturându-l usor. Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de tenis. I-a întrebat din nou pe studenti dacã borcanul era plin iar acestia au fost de acord cã era. Profesorul a luat dupã aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan. Firesc nisipul a umplut de tot borcanul. I-a întrebat din nou pe studenti cum stãtea treaba iar acestia au rãspuns în cor "pliiin"! Profesorul a scos de sub catedrã douã cesti cu cafea pe care le-a turnat în borcan umplându-l de aceastã datã definitiv. Studentii au râs. Dupã ce hohotele s-au domolit, profesorul spus: "Acum as dori sã întelegeti cã acest borcan reprezintã viata voastrã. Mingiile de tenis reprezintã lucrurile importante pentru voi: familie, copii, sãnãtate, prieteni si pasiunile voastre. Dacã totul ar fi pierdut în afarã de acestea, viata voastrã ar fi tot plinã. Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteazã pentru voi: serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor mãrunte. Dacã veti începe cu nisipul, nu veti mai avea unde sã puneti mingile de tenis si pietricelele. La fel si în viatã, dacã îti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodatã timp pentru lucrurile importante pentru tine. Acordã atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joacã-te cu copiii, iesi cu sotia în oras la cinã, joacã tenis, vei avea suficient timp altã datã sã faci curat sau sã repari cine stie ce dispozitiv. Ai, în primul rând grijã de mingiile de tenis, ele conteazã cu adevãrat. Stabileste-ti prioritãtile, restul e doar nisip." Unul dintre studenti a ridicat mâna interesându-se ce reprezentau cele douã cãni de cafea. Profesorul a zâmbit: "Mã bucur cã întrebi asta, ele vor doar sã arate cã, oricât de plinã ar pãrea viata ta, e loc întotdeauna pentru douã cãni de cafea, împreunã cu un prieten."

sâmbătă, 31 ianuarie 2009

29 ianuarie 2009



Azi U este in suferinta. Unii spun ca e in pragul desfiintarii. In localitate a aparut un alt brand fotbalistic, unul cu bani, cu relatii, cu performante. Studentii au uitat sa isi mai sustina echipa, autoritatile locale asigura cu maruntisuri existenta modica a echipei. Singurii care au ramas alaturi de echipa sunt suporterii. Aceiasi care au venit de mana cu parintii la stadion pentru a-l vedea pe Ivansuc sau Cocis, aceiasi care au insotit echipa lui Nelutu Sabau in divizia C, aceiasi pe care presa ii blama din cauza a 3 huligani, aceiasi care au aprins pe stadion 23000 de candele in memoria gloriilor clubului, aceiasi care au iesit in strada pentru a striga ca la Cluj - Universitatea nu va muri niciodata.

"În aparenţă "U" Cluj este un club sportiv ca toate celelalte. Dar este ca un vin străvechi, băut cu inghiţituri mici de toată studenţimea din Cetatea Clujului. Este un foc intreţinut cu lemn de cedru storpit cu roua si cu toate esenţele mirositoare din gradinile Napocăi ’’
Cristian Ţopescu

"U a incercat de citeva ori sa fie mai mult decit poate. A incercat, in ultima instanta, sa nu mai fie U, jertfind minunata potcoava neagra de pe pieptul ei studentesc, in numele dorintei de a fi ceea ce niciodata nu va putea fi. Universitatea Cluj va fi intotdeauna doar o campioana a elanurilor nestavilite."
Ioan Chirilă

"Roş-galben-albastre sunt razele Clujului,
Furtuna din veac mai de preţ le făcu,
Bătrâni înţelepţi poartă grija grădinilor,
Cei tineri pe piept au insigne cu “U”."
Adrian Păunescu

"Echipa şepcilor roşii este istorie, dar în acelaşi timp, poezie. O poezie a fotbalului, iar cînd cobori pantele Feleacului, stadionul Ion Moina de sub Cetăţuie, udat de apele Someşului, pare coala de hîrtie pe care se scrie această poezie. Potcoava de pe tricourile jucătorilor, ca şi potcoava stadionului este o emblemă care dăinuie în timp. O echipă care nu a putut fi destrămată nici de vicisitudinile vremurilor, nici de război, nici de divizia C, iubită şi adulată de majoritatea puştilor care se duc să cînte la stadion, păstrată în inimă de cei care au trecut prin aulele şi amfiteatrele Universităţilor clujene. "

marți, 20 ianuarie 2009

In memoriam Grigore Vieru

Grigore Vieru

Motto: „Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, căci a lor este Impărăţia cerurilor!”
Evanghelia după Matei 5:1-12

Întreaga societate românească a rămas consternată la aflarea veştii că marele poet şi veritabila stea a românismului - Grigore Vieru, a trecut, în urma unui tragic accident, la cele veşnice. Dar cine a fost acest mare spirit şi care a fost însemnătatea operei sale?
Grigore Vieru s-a născut pe data de 14 februarie 1935, în localitatea Pererita, fostul judeţ Hotin, pe teritoriul actualei Republici Moldova. Debutul său editorial îl consemnăm în 1957. În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic şi Facultatea de Filologie şi istorie din Chişinău. În anii care urmează a deţinut diverse calităţi în mai multe redacţii culturale. Anul 1973 consemnează regăsirea poetului cu patria, în urma unei vizite în România care îi va influenţa decisiv viaţa şi activitatea. "Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul" mărturisea poetul ulterior. Odată cu destrămarea Uniunii Sovietice şi obţinerea independenţei Basarabiei (în opinia sa, “un copil înfăşurat în sârmă ghimpată”), Grigore Vieru va deveni un neostenit luptător pentru cauza românismului de peste Prut şi un militant pentru fireasca unire a tuturor românilor în teritoriul aceluiaşi stat. Alături de soţii Teodorovici (trecuţi în eternitate în 1992 tot în urma unui misterios accident rutier) a însufleţit inimile a milioane de români prin celebrele balade despre Eminescu, limba română şi destinul tragic al unui popor condamnat să trăiască separat. Activitatea sa nu a trecut neobservată în ţara mamă, fiind ales membru de onoare al Academiei Române şi fiindu-i decernate numeroase distincţii. În iarna anului 2005 Vieru a suferit un accident suspect care putea să îi curme viaţa, incident despre care poetul s-a declarat convins că nu fusese întâmplător...pentru ca pe 18 ianuarie 2009, inima sa să înceteze a mai bate, tot în urma unui accident rutier, petrecut cu două zile înainte, tocmai când (ironia sorţii sau nu?) se întorcea de la o manifestare dedicată zilei marelui Mihai Eminescu, „Domnul cel de pasăre măiastră/Domnul cel de nemurirea noastră”.
Chiar dacă ne-a părăsit prematur, opera maestrului Vieru va dăinui pururea, odată cu intrarea poetului în pantheonul culturii române şi universale. De acum el nu va mai fi hăituit pentru vina de a fi român, de a simţi româneşte şi de a lupta pentru dreptate şi adevăr. De acum poetul este contemporan cu Eminescu, şi va veghea asupra noastră dintr-o galaxie în care fraţii nu sunt despărţiţi de garduri de sârma ghimpată sau “Siberii fără de sfârşit”. De acum el va fi mesagerul nostru în faţa Divinităţii pentru idealul secular al Unirii.
Suntem convinşi că veritabilul testament al poetului “Şi din mormânt voi spune mulţimii adevărul" se va îndeplini. Argumentul? Numele şi cugetul său curat – “ţărâna cea mai uşoară pe pieptul celui coborăt în pământ” după cum el însuşi afirma.


Mihai Cucerzan

Faceți căutări pe acest blog

Cluj-Napoca, my city!

Poveste de Craciun

The tour of Romania in three minutes !

Romanian Anthem, Landscapes and Personalities!

Vis de copil, Autograf

Transilvania

Arhivă blog